Lacul Bacau

Lacul Bacău II este o acumulare hidroenergetică amenajată pe râul Bistrița în anul 1966 şi deserveşte UHE Bacău II cu o capacitate de 30 MW.

Speciile de peşti vizate de pescarii sportivi sunt în special răpitorii precum ştiuca şi bibanul şi începând din anul 2017 şalăul. Undiţarii pot pescui oblete, babuşcă, roşioară şi plătică. In zona barajului nu lipsesc capturile de crap, caras şi plătică de dimensiuni semnificative.

Accesul pe lac este foarte facil, lacul fiind situat integral pe raza municipiului Bacău. Malul drept este accesibil pe str.Ştefan cel Mare – podul cu lanţuri, sau pe Calea Moldovei - Şcoala nr.9. Malul stâng este acesibil în zona barajului pe la pod Şerbăneşti – complex EMD. In coada lacului accesul se poate face pe Calea Romanului – fosta reprezentanţă Peugeot.

Lacul a suferit un proces de colmatare accentuat, aspectul actual fiind caracterizat de un mozaic de canale, insule, vegetație acvatică, ochiuri de apă şi zone cu luciu de apă deschis.

Adâncimea medie este de aproximativ 2 m, cu o adâncime de 6.5 m în zona barajului şi priza canalului de aducțiune. Relieful subacvatic este caracterizat prin praguri abrupte 1 - 3 m în zona centrală, insule acoperite ulterior de apă pe care s-au instalat comunităti vegetale de trestie şi papură, zone cu apă cu profunzimea de aproximativ 1 m pe care s-a dezvoltat salcia, ramasă parțial şi după inundarea lacului, în zona de vest, şi un platou cu adâncime constantă de aproximativ 1.5 m în partea estică a lacului.