Lacul Galbeni este o acumulare hidroenergetică amenajată la confluența râului Bistrița cu râul Siret în perioada 1983 şi deserveşte UHE Galbeni cu o capacitate de 29.5 MW.
Lacul găzduieşte toate speciile de peşti din apele colinare şi de şes, în funcţie de sezon şi zona în care se pescuieşte, pescarii pot găsi crap, caras, plătică, lin, morunaş, roşioară, babuşcă dar şi speciile răpitoare: somn, avat, ştiucă, şalău, biban.
Lacul este situat la doar câţiva kilometri de municipiul Bacău, existând variante de acces prin DN2 - comuna Nicolae Bălcescu – sat Galbeni spre zona Barajului. In coada lacului accesul se poate face din Bacău, pe strada Chimiei spre zona balastierei Sortbac şi digul mal drept. Prin comuna Letea – sat Ruşi-Ciutea se poate ajunge în zona din coada lacului.
Lacul a suferit un proces de colmatare accentuat, fiind primul lac de acumulare amenajat pe cursul râului Siret, preluând astfel în mod direct aluviunile antrenate din bazinul hidrografic al râului Siret. Astfel, cea mai mare parte din luciul de apă inițial este constituit în prezent din depozite de sedimente pe care s-au dezvoltat păduri de plop şi salcie şi comunități vegetale de trestie şi papură.
Având în vedere perioada cuprinsă între anii 2006 şi 2011 când acumularea a fost golită, cuveta fiind tranzitată direct de râul Siret, s-a generat o antrenare a sedimentelor depuse în anii anteriori, acest fapt conducând la spălarea sedimentelor şi adâncirea albiei, până la un strat format din pietriş de dimensiuni mai mari. Astfel, luciul de apă rămas constă din canalul principal cu adâncimi medii de 4 -5 m, ajungând în unele locuri şi în zona barajului la 7 - 8 m, precum şi la două zone întinse în partea de sud-est şi în partea de nord vest caracterizate cu apă cu adâncimea de 1 - 2 m.
